Accordeon oriental cu violine triste, stabilind atmosfera regretului Ai jucat tare, dar jocul te-a mințit, Ai crezut că ești șmecher, dar lumea te-a păcălit, Vorbe multe, promisiuni în vânt, Ai rămas singur, fără nimic pe pământ. Hai, hai, ascultă-mă bine... Un fraier ai putut fi, ți-ai pierdut toți prietenii, Ai vrut viață de șmecherie, dar te-au prins prostiile, Un fraier ai putut fi, ai rămas doar cu regretele, Acum plângi singur, îți numeri păcatele. Violin solo expresiv peste ritm de pop Ai dat bani pe minciuni și pe vise, Ai crezut în lume falsă, doar promisiuni interzise, Acum nu mai ești ce-ai fost odată, Ești doar un nume șters, o poveste uitată. Un fraier ai putut fi, ți-ai pierdut toți prietenii, Ai vrut viață de șmecherie, dar te-au prins prostiile, Un fraier ai putut fi, ai rămas doar cu regretele, Acum plângi singur, îți numeri păcatele. Viața te învață când nu vrei să asculți, Drumul e lung, dar greșelile-s scurte, Acum înțelegi, dar e prea târziu, Ce-ai pierdut odată, nu mai poți să ții. Ritmul accelerează, simbolizând trecerea timpului și consecințele Un fraier ai putut fi, ți-ai pierdut toți prietenii, Ai vrut viață de șmecherie, dar te-au prins prostiile, Un fraier ai putut fi, ai rămas doar cu regretele, Acum plângi singur, îți numeri păcatele. Hei... asta-i viața, frate... cine se crede mare, cade repede...