Dincolo de nori, unde timpul nu mai plânge, Te privesc, copilul meu, în fiecare zi, Ți-am văzut tăcerea, lacrima ce nu ajunge, Și puterea cu care ai ales să mergi, să fii. Îți sărut fruntea când somnul te cuprinde, Chiar dacă nu mă vezi, eu sunt mereu aici, Nu lăsa durerea inima să-ți frângă, Ești tot ce-am avut mai sfânt... iubitul meu Narcis. La mulți ani, copilul meu, ridică-ți iar privirea, După fiecare noapte răsare iar iubirea. Nu ești singur, chiar de drumul pare greu mereu, Eu îți port fiecare rugă către Dumnezeu. Iar când inima te doare și nu mai poți lupta, Ascultă vântul... acolo-i vocea mea. Frate drag, chiar dacă viața ne-a purtat departe, Nu s-au rupt vreodată ale noastre șoapte. Eu, Sergiu, te port în amintirea anilor de ieri, Când eram doar doi copii, fără-atâtea poveri. Poate n-am fost aproape cât ai fi dorit, Dar în suflet, frate, niciodată n-ai lipsit. Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dăruit, Pentru fratele mai mare care m-a ocrotit. N-ai avut un drum ușor, dar nu te-ai frânt nicicând, Ai mers prin ploi și umbre, cu speranța în gând. Și chiar de-ai tăi părinți nu mai sunt aici, Dragostea lor nu moare... ea trăiește-n veci. La mulți ani, Narcis, de azi privește înainte, Viața încă-ți poate scrie cele mai frumoase cuvinte. Eu, mama, din cer mă rog mereu pentru tine, Să găsești iubirea și zile tot mai senine. Iar eu, Sergiu, oriunde m-ar purta drumul meu, Îți voi rămâne frate... azi, mâine și mereu. Zâmbește, Narcis, că meriți tot ce e mai bun, Să fii fericit, e tot ce ne dorim acum.