Era noapte și ploua încet, Tu veneai spre mine discret, Nu știam de ce îmi tremura inima, Dar parcă te căutam cândva... Te-am recunoscut dintr-o privire, Parcă te știam din altă iubire, Mi-ai atins sufletul fără cuvinte, Și-ai rămas în inima mea fierbinte. Te-am recunoscut după ochii tăi, După felul cum mă țineai, Într-o lume rece și pierdută, Tu ai fost iubirea căzută. Ești un ecou dintr-un timp uitat, Tot ce-a fost greșit s-a luminat, Privirea ta e un port sigur în noapte, Simt cum ne leagă invizibile șoapte. N-a fost un accident, a fost un destin, Un gust dulce-amar de destin divin, Să ne regăsim printre mii de străini, Să rupem blestemul lumii de spini. Te-am recunoscut după ochii tăi, După felul cum mă țineai, Într-o lume rece și pierdută, Tu ai fost iubirea căzută. Parcă te căutam... de-o viață. Doar noi și ploaia. Ne-am recunoscut.