Daniel, privesc la tine și văd tot ce-am visat, Bărbatul stâncă, omul bun care mi s-a dat. Eu, Larisa, soția ta, te strâng la pieptul meu Și vreau să știi că-ți sunt alături la bine și la greu. Îți știu povestea toată, știu câte ai îndurat, Copilul necăjit de ieri ce singur s-a ridicat. Viața te-a încercat de mic și n-a fost dreaptă, Te-a lăsat fără părinți la primii pași pe treaptă. Dar sora mamei tale ți-a fost scut și adăpost, Mătușa care-a știut să-ți dea în viață un rost. Lângă frații și surorile care-au împărțit același dor, Ați învățat de tineri ce înseamnă lipsa lor. Tu ești eroul meu, ești tot ce am mai sfânt, Cel mai puternic om de pe acest pământ. Din lacrimi și din lipsuri, o lume ai clădit, Iar astăzi, Daniel, ești mândru și împlinit. Eu te iubesc deplin și îți mulțumesc mereu, Că ești soțul perfect și sprijinul meu. Ai plecat printre străini, copil cu brațe mici, Să lupți cu lumea mare, departe de aici. Cu inima strânsă, dar cu un vis curat, Să-ți faci un viitor din tot ce-ai îndurat. Și chiar în nopți pustii, când greul te-apăsa, Anuca ți-a fost soră și-a fost în lumea ta. Dar cea mai mare rază ce-ți luminează calea, E Raira Adelina, ce-ți șterge durerea. Fetița ta e totul, e viața, ochii tăi, Ai răsturna și munți, ai curăța și căi, Doar ca să o vezi bine, să aibă ce vrea ea, Să n-aibă niciodată în ochi o lacrimă grea. Tu ești eroul meu, ești tot ce am mai sfânt, Cel mai puternic om de pe acest pământ. Din lacrimi și din lipsuri, o lume ai clădit, Iar astăzi, Daniel, ești mândru și împlinit. Eu te iubesc deplin și îți mulțumesc mereu, Că ești soțul perfect și sprijinul meu. Sprijinul meu. Ești tot ce am. Daniel, ești totul.